Probiotice, imunitate, intoleranta la histamina, detox

După cum spuneam în alte articole  despre detoxifiere, conversia sau biotransformarea substanțelor toxice în metaboliți netoxici și eliminarea lor ulterioară, deși implică diverse sisteme, are loc în principal în ficat și secundar în peretele mucoasei intestinale.

Intestinul nu este un simplu tub în care introducem alimente, care după reacții mecanice de zdrobire, digestie și absorbție, sunt parțial eliminate sub formă de fecale.

În realitate, intestinul este mult mai complex: este un organ cu un sistem nervos foarte răspândit (sistemul nervos enteric), atât de mult încât există mai multe celule nervoase în intestin decât în ​​creier și asta i-a câștigat epitetul de „al doilea creier”.

Toți neurotransmițătorii și hormonii care sunt prezenți în creier sunt prezenți și în intestin: gândiți-vă doar că 95% din serotonina prezentă în corpul nostru este produsă de intestin.

În plus, intestinul este un organ foarte important al sistemului imunitar, care cuprinde cel mai mare număr de celule imuno-competente, aproximativ 70% din întregul organism, iar acest lucru este evident având în vedere că reprezintă prima barieră care se opune trecerii agenților patogeni prezenti în alimentele pe care le ingerăm.

Dar în realitate cu această ocazie vreau să vorbesc despre ceva care trăiește în simbioză cu intestinul și este flora bacteriană intestinală.

Această floră bacteriană intestinală este reprezentată de aproximativ 400 de specii microbiotice diferite dintre care, însă, doar 30-40 alcătuiesc 95% din predominanta bacterica.

Un număr dintre aceste microorganisme este atât de mare încât depășește numărul de celule din întregul organism uman și se estimează că greutatea totală a acestor microbi poate fi între 1 și 3 kg.

Această populație de microbi ar putea fi considerată „organul ascuns” datorită multiplelor sale funcții în reglarea metabolismului uman.

Aceste bacterii pot trăi individual sau sub formă de colonii care formează biofilme, adică straturi foarte ordonate, uneori chiar formate din specii diferite, care demonstrează colaborare și posibile specializări în cadrul aceluiași „biofilm”.

Intestinul poate fi colonizat de bacterii bune care exercită o acțiune simbiotică cu corpul nostru și de bacterii patogene care, pe de altă parte, sunt capabile să producă toxine și în orice caz să dăuneze organismului.

Formarea de biofilme de bacterii bune, adică așa-numitele „PROBIOTICE” este cea mai bună apărare împotriva colonizării de către bacterii patogene atât pentru un mecanism competitiv, pentru o problemă de ocupare a spațiului, cât și pentru producerea de către probiotice a substanțelor care ucid agenții patogeni și se crede că exercită și un efect antitumoral.

Compoziția bacteriană intestinală este strâns legată de bunăstarea individului.

Acest lucru a fost demonstrat de tot mai multe studii publicate in ultimii ani.

Bacteriile sunt capabile să moduleze sistemul imunitar, să ajute metabolismul și, de asemenea, să producă vitamine și metaboliți utili pentru buna funcționare a celulelor sistemului digestiv.

La un grup mare de persoane în vârstă s-a monitorizat compoziția florei bacteriene intestinale și s-a constatat că, alți factori fiind egali, precum bolile cardiovasculare și problemele articulare, vârstnicii care urmau o dietă mai sănătoasă și mai variată, erau dotați cu o floră mai variată și erau mai puțin fragili ca sănătate.

Dimpotrivă, acei oameni preponderent aflați în casele de bătrâni, supuși unor diete monotone și deficitare, aveau o floră bacteriană mai puțin variată și condiții de sănătate mai puțin stabile.

Termenul de probiotic, din punct de vedere etimologic, derivă din prepoziția latină „pro” (în favoarea…) și din cuvântul grecesc „BIOS” (Viață) și de fapt este opus termenului de „antibiotic”.

Un microorganism, pentru a fi definit ca probiotic, trebuie să aibă următoarele cerințe:

• Trebuie să fie de origine umană, să nu fie patogen, să nu fie purtător de rezistență la antibiotice
• Trebuie să fie vital și activ în intestin, capabil să adere la epiteliul intestinal, să colonizeze tractul și să se poată multiplica
• Să fie capabil să confere un beneficiu fiziologic dovedit pentru organismul uman

Beneficiile induse de probiotice nu trebuie înțelese ca efecte generale ale tuturor probioticelor, dar fiecare efect este atribuit singurei tulpini care a fost tratată în acest sens.

Cele mai comune bacterii probiotice sunt Bifidobacterium, Lactobacillus și Saccharomyces Boulardii. Probioticele au numeroase funcții:

• Ajutâ organismul în procesele de detoxifiere, producând enzime asemănătoare citocromului P450 implicate în faza 1 de detoxifiere.

Prezența unui număr crescut de enzime de origine bacteriană asemănătoare cu P450 induce o expresie mai mare a citocromului P450 în ficat.

Acest lucru pare posibil prin păstrarea unor căi particulare de comunicare între celulele procariote (bacterii) și eucariote (umane).

• Probioticele sunt capabile să producă vitamine din complexul B și vitamina K
• Unele sunt capabili să îmbunătățească intoleranța la lactoză, deoarece bacteriile lactice, precum Lattobacillus Bulgaricus, sunt capabile să transforme lactoza în acid lactic.

Acest efect este posibil datorită eliberării beta-galactozidazei, enzima care descompune lactoza în glucoză și galactoză, care apare ca urmare a lizei bacteriene.

Diareea asociată cu antibiotice este rezultatul unui dezechilibru, cauzat de antibiotice, al florei intestinale prezente în colon cu proliferarea microorganismelor patogene precum Clostridium difficile.

Toate acestea conduc la o absorbție directă a acizilor grași cu lanț scurt care duce la diaree osmotică. Saccaromyces boulardi este cel mai eficient probiotic în prevenirea și scăderea severității diareei.

Orice situatie de inflamatie a colonului (colita, colon iritabil, boala Crohn) este adesea asociata cu simptome gastrointestinale (balonare, dureri abdominale, diaree sau constipatie).

Această situație de inflamație este adesea asociată cu colonizarea intestinului subtire de către bacterii, prezente în mod normal în intestinul gros.

Această supraaglomerare bacteriană în intestinul subțire determină o situație de „disbioză” în intestin care poate fi diagnosticată cu un simplu „test de respirație”, care vă permite să analizați hidrogenul și gazul metan produse în urma administrării de lactuloză.

În mod normal, producția de gaz are loc atunci când substratul fermentabil ajunge în colon, dar la pacienții cu supra-creștere bacteriană în intestinul subțire, aceasta are loc mult mai devreme.

Utilizarea probioticelor poate îmbunătăți situația.

Totusi cea mai buna cale de analiza a dizbiozei este testul de microbiota Symbyogut. Click aici pentru informatii suplimentare

Prevenirea și eradicarea Helicobacter Pylori.

Din mai 2011, au fost publicate aproximativ 160 de studii referitoare la probiotice și H. Pylori, din aceste studii reieșind că aportul pe termen lung de produse care conțin tulpini probiotice, favorizează eradicarea infecției cu H. Pylori, împiedicând dezvoltarea acesteia mediată de producerea de interleukine B, prin inhibarea inflamației.

Există dovezi că probioticele exercită un efect imunomodulator.

Există diverse interacțiuni între flora bacteriană intestinală, epiteliu și țesutul limfoid format din celulele sistemului imunitar, care creează memoria sistemului însuși.

În plus, probioticele pot lupta împotriva speciilor patogene nu doar prin mecanisme competitive, ci și prin acțiunea asupra sistemului imunitar prin creșterea numărului de celule care produc imunoglobuline, stimularea fagocitozei, creșterea numărului de limfocite T și celule Natural Killer, care sunt celulele responsabile pentru răspunsul imun mediat de celule.

Se stie ca la obezi se produce o alterare a florei bacteriene intestinale si folosirea probioticelor ar fi functionala pentru refacerea acesteia.

Microorganismele joacă, de asemenea, un rol important în controlul greutății corporale.

Unele cercetări, deocamdată efectuate doar pe modele animale, au arătat că transplantul florei bacteriene de la șoareci obezi la șoareci sănătoși, este capabil să inducă un apetit mai mare și, în consecință, o creștere a greutății corporale.

Unele date sugerează că utilizarea tulpinilor de bacterii bifidus ar fi eficientă în reducerea riscului de obezitate.

S-a demonstrat, în studii de laborator, că unele tulpini de bacterii lactice au un efect antimutogen, despre care se crede că se datorează capacității lor de a se lega de aminele heterociclice care sunt produse în timpul procesului de gătire a cărnii.

Cu toate acestea, știm că există o corelație între flora intestinală și riscul de cancer de colon, care poate fi mediată, mai mult sau mai puțin direct, de alegerea anumitor componente ale dietei, adică de o dietă deosebit de bogată în fructe și legume. , iar în acest moment se deschide un alt capitol, cel al prebioticelor.

Prin urmare, dacă este clar că reintroducerea bacteriilor dorite în organism, adică probioticele, este esențială pentru restabilirea sănătății intestinale subminate de o alterare a florei bacteriene intestinale, este la fel de adevărat că este totuși necesară susținerea creșterii acestora.

Prebioticele sunt substanțe, în mare parte fibre solubile, care sunt procesate de probiotice prin procese de fermentație pentru a produce acizi grași cu lanț scurt, cum ar fi propionat, acetat, butirat, care reprezintă 70% din energia utilizată de celulele mucoasei epiteliale ale colon.

În acest fel, prebioticele păstrează integritatea mucoasei intestinale și stimulează regenerarea acesteia. Prebioticele includ fructani, inulină, fructoligozaharide, arabino galactani și unele fibre de soia.

Cele mai utilizate substanțe ca prebiotice sunt fructoligozaharidele (FOS).

Doza zilnică recomandată variază de la minim 1 gram până la maxim 8 grame.

Un alt prebiotic des folosit este inulina, care, pe lângă hrănirea bacteriilor bifidus și a lactobacililor, pare să fie capabilă să inhibe proliferarea altor bacterii, cum ar fi Clostridium și Salmonella, care sunt dăunătoare.

De asemenea, pare să reducă absorbția colesterolului, să moduleze absorbția zaharurilor și să îmbunătățească absorbția calciului în intestin.

Asocierea dintre probiotice și prebiotice constituie o nouă categorie de suplimente: Simbiotice.

Alți nutrienți au fost studiati pentru caracteristicile lor de reparare a mucoasei intestinale, îmbunătățirea echilibrului florei bacteriene și scăderea inflamației intestinului.

Printre acestea putem include

Glutamina, care este nutrientul preferat pentru celulele mucoasei intestinale.

În diferite studii efectuate cu suplimentarea parenterală, a reușit să crească numărul de celule ale mucoasei intestinale și să crească numărul și înălțimea vilozităților. Este necesară o integrare de aproximativ 50 mg per kg de greutate corporală.

Acizi grași esențiali precum uleiurile de pește care conțin EPA și DHA (acid eicosapentaenoic și docosahexaenoic) și uleiul de primula sunt capabili să amelioreze leziunile peretelui intestinal și să reducă inflamația.

Zincul aduce îmbunătățiri la pacienții cu tulburări gastrointestinale și mulți indivizi cu inflamație intestinală au deficit de zinc.

Testul Symbyogut analizeaza toate bacteriile din intestinal tau, iti da informatii despre indicele de dizbioza, prezenta bacteriilor patogene, nutrientii secretati de bacterii, sensibilitatea la lactoza, gluten si mai ales productia de histamina.

La persoanele cu probleme in secretia de histamina vor fi recomandate probiotice speciale intrucat in acest caz cele mai multe combinatii de probiotice nu sunt ok deoarece unele tulpini pot constitui substrat competitiv pentru DAO, deci e posibil sa luati probiotice care sa va faca mai mult rau decat bine.

De aceea adreseaza-te specialistului

Suna la 0753103206

Si comandda cu un simplu click testul de microbiota Symbyogut!

Nutritionist Maria Vranceanu

expert nutrigenetica si nutrigenomica

Counselor medicina preventiva, regenerativa, antiaging, acreditat A.M.I.A