Apa alcalina ionizata, ce este? Chiar are proprietatile mult trâmbițate de reclama?

H2O este poate singura formulă chimică cunoscută de toată lumea.

Molecula de apă, un fel de icoană chimică, doi atomi de hidrogen lipiți de un atom de oxigen. Acum imaginați-vă că luați un pahar și îl umpleți cu apă. Deoarece moleculele sunt foarte mici, paharul va conține un număr nebunesc de mare, pe care îl putem scrie cu un 10 urmat de 24 de zerouri.

Chimistii deseori deseneaza moleculele de apa cu o forma asemanatoare cu fata unui soricel, precum cele pe care le vedeti aglomerate in albastru.

Aceasta este apă pură, deoarece, nu există alte lucruri. Doar fețe de soricei. O lege a naturii însă face ca, în mod inexorabil, unele dintre moleculele prezente sa se descompuna pentru a forma alte două specii: H + și OH -. Chimiștii le numesc ioni pentru că au o sarcină electrică, simbolizată prin semnele plus și minus scrise mai sus. În practică, unul dintre cei doi hidrogeni din apă se detașează, dar fara a-si lua electronul, devenind un ion de hidrogen, lăsând oxigenul legat de celălalt hidrogen cu un electron suplimentar.

Cu toate acestea, doar un număr foarte mic de molecule de apă, una pentru fiecare 555 de milioane de molecule la temperatura camerei, se disociază și nu este posibil în niciun fel să crească sau să se reducă simultan numărul de H + și OH – prezent. În niciun caz.

Cu toate acestea, este posibil să crească numărul de ioni de hidrogen în detrimentul OH – sau invers.

pH-ul, lucrul acela fabulos scris pe eticheta apei îmbuteliate, măsoară cât de neechilibrati sunt ionii H + și OH-.

Apa pură, care nu conține alte substanțe nici macar in cantitati minime, are același număr de H + și OH -, si i se atribuie un pH egal cu 7 și se spune că este neutră.

Dacă numărul de ioni de hidrogen crește pH-ul scade, mergând spre zero, iar apa devine acidă.

În schimb, dacă numărul de ioni H + scade, apa devine alcalină și pH-ul crește. Legile fundamentale ale chimiei prevăd că numărul de H + înmulțit cu numărul de OH – trebuie să rămână constant.

Nu putem varia cele două specii după bunul plac.

Pentru a simplifica, să presupunem că produsul celor două tipuri de ioni trebuie să dea întotdeauna numărul 36 pentru fiecare mie de molecule prezente. Dacă avem apă pură, vom avea șase H + și șase OH -, iar restul molecule nedisociate: 6 * 6 = 36, iar pH-ul este neutru. Dacă în solutie sunt prezenti doar patru H + , atunci legile fundamentale ale chimiei impun prezenta a nouă OH -, 4 * 9 = 36 . Dacă în schimb sunt nouă H + atunci doar patru OH – pot fi prezenti și pH-ul va fi acid. H + sunt doar trei? In acest caz vor fi doisprezece OH – iar pH-ul trece la valori alcaline.

Cu toate acestea, o a doua lege a naturii prevede că apa trebuie să fie întotdeauna neutră din punct de vedere electric: numărul de sarcini pozitive și negative trebuie să fie întotdeauna același.

Deci, dacă există patru H + și nouă OH – au nevoie de încă cinci incarcaturi pozitive. Dacă citiți eticheta unei ape îmbuteliate, veți vedea că există și alti ioni pozitivi, de exemplu ionul de sodiu, Na +, ionul de potasiu, K + sau ionul de magneziu Mg ++ care are două sarcini pozitive. Pentru a echilibra sarcinile electrice putem adăuga, de exemplu, cinci ioni Na + obținând de fapt o soluție diluată de hidroxid de sodiu. Dacă în schimb sunt necesare sarcini negative, acestea pot proveni de exemplu din ioni de clor, Cl-, obținând o soluție diluată de acid clorhidric.Punerea altor ioni poate duce la obtinerea de soluții mai mult sau mai puțin acide sau alcaline.

Apa cu un pH non-neutru trebuie să conțină în mod necesar alte substanțe și nu poate fi pură.

Puteți vedea cu ușurință uitându-vă la etichetele apei îmbuteliate. Aproape întotdeauna un pH ușor alcalin, se datoreaza ionilor dizolvați.

Dar cum stau lucrurile cu „apa ionizată alcalină” si care este publicizata cu o sumedenie de proprietati detox, antiîmbatranire, repararea tesuturilor, imunitate etc.

De câțiva ani, exista pe piata aparate electrice de uz casnic, adesea foarte scumpe, chiar mii de euro, care produc „apă ionizată alcalină” pornind de la apa potabilă a robinetului din bucataria voastra. Aceste dispozitive folosesc curent electric pentru a separa ionii H + prezenți de OH -.

Termenul de „apă ionizată” nu prea are sens, așa cum am explicat mai sus, deoarece apa este întotdeauna neutră din punct de vedere electric, indiferent de pH și niciun chimist demn de diploma sa nu ar folosi termenul de „apă ionizată” atunci când vorbim despre o soluție acidă sau alcalină .

Dacă doriți, înseamnă că apa nu este pură, ci există ioni dizolvați și alte substanțe, ca în orice apă, îmbuteliată sau de la robinet. Și când cumpărați apă deionizată, poate să puneți in fierul de calcat, înseamnă că ionii prezenți au fost îndepărtați.

Dar, în plus, pentru a modifica pH-ul apei, aceste dispozitive au nevoie, după cum am văzut, de adaugarea de ioni, cum ar fi sodiu sau calciu sau magneziu, deoarece nu este posibil să existe doar ioni OH- într-un pahar de apă fără prezenta sarcinilor pozitive pentru contrabalansarea sarcinii electrice.

Și așa cum am explicat anterior, pornind de la apă perfect pură, este imposibil să creezi un dezechilibru al ionilor H + și OH.

Prin urmare, fie ionii minerali sunt deja prezenți în apa de pornire într-o cantitate suficientă, fie provin din cartușe sau din filtrele care trebuie achiziționate periodic. Dar întotdeauna Na +, Ca ++ si Mg ++ sunt.

Daca dizolvati putin bicarbonat de sodiu sau carbonat de magneziu intr-un pahar cu apa veti obtine apă alcalină. Poate va aduceti aminte de remediile bunicii.

Oricum cheltuirea a mii de euro pe dispozitive care va”ionizeaza” apa promitandu-va in acelasi timp tinerete fara batranete si viata fara de moarte, este complet lipsita de sens.

Sunt ferm convinsa ca daca nu ar exista povestea frumos spusa a longevitatii, nici prin anticamera creierului nu v-ar trece ideea de a arunca banii pe astfel de dispozitive.

Si ca idee nu exista studii stiintifice adevarate care sa sustina proprietatile mult trambitate ale acestei. Ce spune publicitatea? Ca este miraculoasa dar oamenii de stiinta au gasit foarte putine studii de calitate legate de beneficiile apei alcaline.

De exemplu un studiu, publicat în Nutrition Journal, a comparat impactul unei diete acide, mai degrabă decât al apei alcaline, asupra osteoporozei, o boală marcată de oase slabe și fragile.

Revizuirea a folosit dovezi de înaltă calitate pentru a concluziona că o dietă alcalină sau suplimentele alcaline nu previn osteoporoza.

O revizuire a efectelor alcalinelor asupra cancerului a fost publicată de Dr. Tanis Fenton și colegii săi în jurnalul BMJ Open.

Revizuirea a evaluat mii de studii, dar autorii au găsit doar un singur test adecvat, randomizat, privind dieta acida și cancerului vezicii urinare.

Ei nu au găsit studii despre apa alcalină și cancer la oameni.

Cercetătorii notează: „Din experiența noastră, pacienții cu cancer sunt abordați de agenți de vânzări care promovează alcalinizatorii de apă ca o modalitate de a-și trata cancerul”.

Ei concluzionează:

„În ciuda promovării dietei alcaline și a apei alcaline de către mass-media și oamenii de vânzări, aproape că nu există nici o cercetare reală care să susțină sau să infirme aceste idei”.

Un studiu a sugerat că o dietă alcalină, dar nu în mod specific apa alcalină, poate spori acțiunea unor medicamente pentru chimioterapie utilizate pentru tratarea cancerului.

Un studiu publicat în Annals of Otology, Rhinology & Laryngology a constatat că consumul de apă alcalină ar putea merita un studiu suplimentar ca supliment la alte tratamente pentru boala de reflux.

S-a descoperit că apa alcalină la pH 8,8 oprește o enzimă care este conectată cu boala de reflux. De asemenea, pare să reducă aciditatea conținutului stomacului.

Lucrarea a fost una de laborator si nu pe oameni. Ar fi necesare mai multe cercetări pentru a susține aceste constatări.

Drd Nutritionist Maria Vranceanu

expert nutrigenetica, nutrigenomica, medicina antiaging